Noi, în vieţile noastre prezente,
ştiam că stelele aveau dreptate
că dacă tu eşti prima care să plece
vei lăsa un semn ca să ştiu
spune-mi aşa...
Te rog, ia luminile lanternei
Ai traversat marea de noapte,
Eliberată de vraja fricii
Mantaua ta este o giulgiu de spirit.
Mă vei trezi în timpul somnului,
Ca un nor.
Aşa că, te rog, ia luminile lanternei
Eu, în starea mea de părere de rău,
Tu așteptând în fiecare noapte.
Fața mea se transformă într-un palid de moarte,
Vorbești cu mine, prin vălul tău,
Te-am auzit plângând.
Aşa că, te rog, ia luminile lanternei
Servitorii dorm,
Uşa-i barată
Auzi oprirea inimii mele - nu ne vom despărţi nicicând
Aşa că, te rog, ia luminile lanternei...