Hai sa nu mai vorbim, hai sa dormim
Sa lasam ploaia sa loveasca-n ochiul de fereastra
Si sa umple jgheabul
Sunt obosit, obosit pana la oase
Obosit de calatorii
Si drumuri nesfasite de tara
Ce ne-au adus aici, acum, pentru acest sfarsit de saptamana
Si o sansa de a repara lucrurile
Pentru ca nu putem trai impreuna, dar nici separat nu putem trai
Este dilema clasica dintre inima si minte
Ea doarme acum, in apropiere
In inima mea intunecata ea a fost singura lumina
Sunt pierdut in iubire, privindu-i chipul
Si inca aud vocea ratiunii
Spunandu-mi sa alung aceste vise
Oh, o luam de la capat, suntem despartiti de la inceput
Pentru ca nu putem trai impreuna, dar nici separat nu putem trai
Este dilema clasica dintre inima si minte
Inima si mintea
Vin zorile si eu inca nu pot dormi
Mintea imi vajaie, dar drumul mi-e clar acum
Nu a mai ramas nimic, nimic de aratat
Juriul si judecatorul vor intelege ca e timpul sa o las sa plece
Acum e timpul sa-mi ascult inima
Cred ca timpul va demonstra
Ca ea va fi pentru totdeauna o parte din lumea mea
Nu vreau sa o vad plecand
Asa ca imi sustin cazul in fata inimii
Si raman
3x E timpul sa o las sa plece... Nu vreau sa plece
E timpul sa o las sa plece...
Aceasta este dilema clasica
Cred ca, pentru inima.