El stă singur cântând la chitară
în dosul unei mici cafenele
şi nimeni nu pare s-audă, aşa că-nchide ochii
şi lasă muzica să-l ia departe...
Cântând cântece de dragoste, de inimi sfărâmate,
şi şi-a tocit norocul şi ultima pereche de blugi
dar tu mergi mai departe când trăieşti în vise
şi tu simţi înăuntru şi chitara nu minte.
E o tipă pe care-o ştie ce trece des pe-aici
e-o fată drăguţă şi-atâta de triustă
Îi cere aceeaşi piesă în fiece noapte
spune că-i aminteşte de cineva pe care ştie.
O urmă de parfum pluteşte prin cameră
o dată au fost aproape şi şi-au împărţit visele
dar acum tot ce simte e un lucru concret
au crescut greu departe şi chitara nu minte.
Unele nopţi e rece şi-l face atent
că timpul se mişcă şi alunecă mult
şi dacă te uiţi la părul său negru şi creţ
sub lumini acolo sunt urme de gri.
El ştie ce-nseamnă să te simţi jos
fiindcă a s-a simţit aşa şi a văzut totul
şi înveţi să supravieţuieşti cu spatele la perete
e o viaţă nebună şi chitara nu minte!...