Precum în pacea unei seri senine,
subit, un meteor ce-și scurge focul
iți mișcă ochii pacinici după sine
și-ți pare-a fi o stea ce-și mută locul.
Cum pot să nege-o just-a ta rugare
acești de-aici, când ei, spre-a-mi da putință
să vreau să-i rog, tăcură-ntr-o suflare?
E justă-n infinit o suferință
s-o aib-acei ce fug de-atare bine
iubind ce n-are vecinică ființă.
Precum în pacea unei seri senine,
subit, un meteor ce-și scurge focul
iți mișcă ochii pacinici după sine
și-ți pare-a fi o stea ce-și mută locul.
Precum în pacea unei seri senine,
subit, un meteor ce-și scurge focul
iți mișcă ochii pacinici după sine
și-ți pare-a fi o stea ce-și mută locul.
Atât că-n partea de-unde se desparte
nu piere nici o stea și-i scurt și jocul,
Atât că-n partea de-unde se desparte
nu piere nici o stea și-i scurt și jocul...