Trebuie să fi plecat de acasă la 8 căci aşa fac mereu,
Trenul meu, sunt sigură, a plecat din staţie exact când trebuia,
Trebuie că am citit ziarul de dimineaţă în timp ce mergeam în oraş
Şi citind editorialul, fără îndoială că m-am încruntat,
Cred că mi-am aranjat biroul în jur de ora 9 şi un sfert
cu scrisori de citit şi stive de hărtii ce aşteptau să fie semnate,
Trebuie să mă fi dus la prânz la 12 şi jumătate sau aşa,
În acelaşi loc, cu acelaşi grup
Şi pe deasupra sunt destul de sigură că a şi plouat
În ziua de dinainte ca tu să vii.
Trebuie să-mi fi aprins cea de-a şaptea ţigară la două şi jumate
Şi atunci nici măcar nu observasem că eram tristă,
Trebuie să fi continuat cu treburile zilei,
Fără să ştiu nimic, am ascuns o parte din mine,
Trebuie să fi plecat la ora 5, nu există nicio excepţie de la regulă,
O chestiune de rutină, am făcut-o încă de când am terminat şcoala,
Trenul care mă duce iar acasă,
Fără îndoială trebuie să fi citit ziarul de seară atunci,
O, da sunt destul de sigură că viaţa mea era obişnuită
Până în ziua de dinainte ca tu să vii.
Trebuie să-mi fi deschis uşa din faţă la 8 sau aşa ceva
Şi pe drum m-am oprit să iau mâncare chinezească la pachet
Sunt sigură că am cinat uitându-mă la televizor,
Cred că nu există nici măcar un singur episod din Dallas pe care să nu-l fi văzut,
Cred că m-am dus la culcare în jur de 10 şi un sfert,
Am nevoie de mult somn şi aşa că îmi place să fiu în pat până atunci
Cred că am citit puţin
Cel mai recent roman al lui Marylin French sau ceva de genul,
E ciudat dar nu aveam niciun sens să trăiesc fără scop
În ziua de dinainte ca tu să vii
Şi stingând lumina
Cred că am căscat şi m-am culcuşit pentru încă o noapte
Şi sunând pe acoperiş cred că am auzit ploaia
În ziua de dinainte ca tu să vii.