The Art of Suicide [Romanian translation]

Arta sinuciderii, cămăși de noapte și păr,

Bucle zburând care încotro.

Durerea, prea pură să ascundă

Punți de suspine,

Menite să tăinuiască minciunile iubitului.

Sub arcadele lunii și cerului,

E deodată mai ușor să reflectezi de ce

De ce...

De ce să trăiesc o viață

Care e zugrăvită cu milă, și tristețe, și ceartă?

De ce să visez un vis,

Care e pătat cu necaz și e mai puțin decât pare?

De ce să mă obosesc să-mi mai bat capul

Doar pentru un poem sau o altă tristă melodie să cânt?

De ce să trăiesc o viață?

De ce să trăiesc o viață?

Arta sinuciderii, drăguță și pură,

Transmite o scenă teatrală:

”Vai, mă sting!”, striga ea.

Glezne expuse,

O culcare melodramatică.

Sub arcadele lunii și cerului,

E deodată mai ușor să reflectezi de ce

De ce...

De ce să trăiesc o viață

Care e zugrăvită cu milă, și tristețe, și ceartă?

De ce să visez un vis,

Care e pătat cu necaz și e mai puțin decât pare?

De ce să mă obosesc să-mi mai bat capul

Doar pentru un poem sau o altă tristă melodie să cânt?

De ce să trăiesc o viață?

De ce să trăiesc o viață?

De ce să trăiesc o viață

Care e zugrăvită cu milă, și tristețe, și ceartă?

De ce să visez un vis,

Care e pătat cu necaz și e mai puțin decât pare?

De ce să mă obosesc să-mi mai bat capul

Doar pentru un poem sau o altă tristă melodie să cânt?

De ce să trăiesc o viață?

De ce să trăiesc o viață?

De ce să trăiesc o viață?

De ce să trăiesc o viață?

Viața nu e ca o ”Duminică mohorâtă”,

Cu un al doilea sfârșit, unde oamenii sunt tulburați.

Păi, ei ar trebui să fie tulburați,

Căci e o poveste care ar trebui să fie auzită.

Viața nu e ca o ”Duminică mohorâtă”,

Cu un la doilea sfârșit, unde oamenii sunt tulburați.

Păi, ei ar trebui să fie tulburați,

Căci e o lecție care chiar ar trebui să fie învățată.

Lumea e plină de poeți.

Nu mai avem nevoie de ei.

Lumea e plină de cântăreți.

Nu mai avem nevoie de ei.

Lumea e plină de îndrăgostiți.

Nu mai avem nevoie de ei.