Un balansoar gol,
trusa de tricotat lângă masă
un soare la apus aruncă umbre
Mâini bătrâne neputincioase
O siluetă ştearsă începe să plângă
şi doar în afara ferestrei ei
Maşini trec mai departe
doar timpul o consolează...
Peste drum într-o cameră de bar
La o masă din colț
El dă din cap spre barman
În timp ce chelnerița îi ia comanda
O scrumieră plină cu de țigări ascunde
Starea constantă a fricii
Pe care el o ține înăuntru
Ar putea să-și încheie viața singur aici.
Dulce înger al nopţii,
dacă mă auzi strigându-te,
nu ţi-ai deschide aripile;
încearcă să ne-ajuţi pe toţi;
ajută-ne să-nţelegem
că dacă dăm o mână de ajutor
atunci putem salva o cădere
Dulce înger al nopţii,
de mi-ai auzi ruga,
atunci fi lumina noastră călăuzitoare
Poţi vedea că dacă-ncepem
să ne deschidem inimile,
atunci e o şansă pentru pace
Străzile de-afară sunt atât de reci,
Ne purtăm ca nişte străini totali
ne ţinem capetele nemaizâmbind
purtându-ne ca şi cum am fi în pericol
prefăcându-ne că rezistăm în foame
prinşi în chin,
încercând să supravieţuim
suntem atât de pierduţi, nu există speranţă
nu există bucurie aici...
Dulce înger al nopţii,
dacă mă auzi strigându-te,
nu ţi-ai deschide aripile;
încearcă să ne-ajuţi pe toţi;
ajută-ne să-nţelegem
că dacă dăm o mână de ajutor
atunci putem salva o cădere
Dulce înger al nopţii,
de mi-ai auzi ruga,
atunci fi lumina noastră călăuzitoare
Poţi vedea că dacă-ncepem
să ne deschidem inimile,
atunci e o şansă pentru pace