Aud oamenii spunând că
pe șoseaua aceea neagră
te întorci acasă
diseară și ești aproape.
Mă va durea,
știu ce se întâmplă
și tu știi ce știu ochii,
mai mult decât știu cuvintele,
este povestea vieții noastre.
Dragostea jură și imploră
un moment,
dar mai târziu e trădare,
iar ochii știu mai multe.
Pe măsură
ce se suie pe platou,
autobuzul meu pufnește aerul,
aleargă și biciuiește aerul,
în jur trimite flăcări,
fulgere în noaptea ce vine.
Mai bine așa,
altfel, trec zilele
între lipsă și tăcere,
certuri și trădări,
iartă-mi regretele,
m-am plictisit...
Dar uită-te la toți cei de acolo
cum dansează și se sărută,
cu ce ochi se înșeală
pentru o așa privire.
Și tu m-ai dorit,
iar atunci m-am întors.
Iar atunci m-am întors
și vin să-ți spun că
în mijlocul acestei călduri,
în noaptea asta foarte neagră,
cu praful și căldura ce învinge,
pasiunea străpunge,
amăgește, distruge,
dar dacă iartă,
mă va ierta și pe mine.
Și din întunericul din spate
ceva se apropie încet,
aud astmul unui motor îndepărtat.
Mă va durea să te văd,
dar câinii inimii mele
sărbătoresc deja.
Mai bine așa,
altfel, zilele trec
între lipsă și tăcere,
certuri și trădări,
eu iert regretele,
m-am plictisit...
Dar uită-te la toți cei de acolo
cum dansează și se sărută,
cu ce ochi se înșeală
pentru o așa privire.
Și eu te-am dorit
Iar atunci m-am întors,
iar atunci m-am întors.