Cat e de trist, cât este de amar
Să stai privind toate lucrurile
Toate cuvintele care nu pot schimba nimic
Dacă mă ucid arunc chiar și puțina libertate
Pe care acest pământ, acești oameni într-o zi trebuie să mi le dea
Pământul meu, pământul meu
Cat de frumos e dacă mă gândesc
Pământul meu, pământul meu,
Cât de frumos e să-l privesc
Nu e adevărat, nu e mereu același
In toate zilele se poate schimba.
Azi e drept, mâine e strâmb
Și această viață pleacă
Bătrânele merg la biserică
Cu rozariul in mâini să se roage
Și teama de această moarte
care nu vrea să ne lase
Pământul meu, pământul meu
Tu ești plin de libertate
Pământul meu, pământul meu
Eu acum simt libertatea.