Gândește-te că unui copil i se zice mereu
cât de fraieri sunt părinții lui,
că frații lui sunt niște bețivi ratați
și că singura lui șansă sunt niște străini.
E normal să fie deprimat,
e normal să n-aibe încredere în el.
Într-un final o să fie sclav, că asta-i soarta, nu? O merită!
Cam asta se-ntâmplă și cu românii.
”Ce nasol e-n România! Ce bine-i afară!
Ștefan cel Mare a fost un curvar!
Mihai Viteazul n-a fost așa viteaz!
Nu te-nchina, ești vechi!”
Problema e că o minciună spusă de-o mie de ori,
nu poate deveni un adevăr.
De-aia probabil pentru unii
toate astea or să fie doar niște fleacuri.
Refren (x2):
Vrei s-auzi ce-ai în inimă și-n suflet,
Pe scrisori stă un timbru nefiresc.
Îmi pare rău că a fost plătit cu sânge,
Și-am uitat prin gări pământul românesc.
”Nicio palmă de pământ înapoi!”
Rap 1:
Aha!
Președintele compară
Dragostea de țară
C-o prostie mare care trebuie să dispară.
Familia nu-i bună, îi place pe dos,
Cine o susține: ”fundamentalism religios”.
Poți să-mi spui ”terorist”, ”naționalist”,
N-o să tac din plisc,
O zic și pe disc.
Prima lecție de istorie-i la școală,
Ar trebui să fie lecția de mândrie națională.
Copiii lasă capul jos și fug din țară,
Că ne trăncănesc întruna cât de bine e afară.
Plâtim tribut, copiii fug,
În timp ce noi ne vindem orice petic de pământ.
Băi, suntem aicea de milenii,
Nu ne mai vindeți tâmpenii! Nu!
E în ciobul din pământ,
E în sângele ce-a curs,
E în spadă și în scut.
Refren:
Vrei s-auzi ce-ai în inimă și-n suflet,
Pe scrisori stă un timbru nefiresc.
Îmi pare rău că a fost plătit cu sânge,
Și-am uitat prin gări pământul românesc.
Rap 2:
Stai așa!
”Homofob, naționalist, misogin,
Fundamentalist religios”, pentru că îmi susțin
Ce cred, și nu devin
Un cetățean ce pune botul la vrăjeala lor din plin.
De-asta o să mă-nchin și o să zic un Tatăl Nostru,
Unii-ar vrea să nu avem nimic sfânt în jurul nostru.
Îmi place-o lume cu principii clare,
Nu una-n care, dacă ai idei, inspiri teroare.
Vrea să accepți orice eroare,
Altfel nu-i pe masă de mâncare.
Cine-i teroristul oare?
Spune-mi, spune-mi, ia zi,
Cine-i teroristul oare?
Acum, doar engleză fără diacritice,
Știu, face un atentat ăla care o să vă critice.
Sunteți acri, niște citrice!
Vremuri cinice,
Țara plânge, nu e liniște!
Băi, nu ne mai vindeți tâmpenii,
Suntem aicea de milenii!
S-a luptat cu arma-n mână,
De-aia la mine în țară
Vreau s-aud numai română!
Refren (x2):
Vrei s-auzi ce-ai în inimă și-n suflet,
Pe scrisori stă un timbru nefiresc.
Îmi pare rău că a fost plătit cu sânge,
Și-am uitat prin gări pământul românesc.
”Vreau ca acest popor să știe din ce în ce mai mult ce vrea,
și să-și dea seama ce poate.
Căci îi las o înfăptuită moștenire:
Țara Românească, Țara Transilvaniei și Țara Moldovei.
Pohta ce-am pohtit-o eu!”
(Secvența de final din flimul ”Mihai Viteazul”, 1970)