Când în lume am pornit,
Învelit în ștergar,
Un colac de la mama
În dar am primit,
De bunica brodat
Și cu lacrimi spălat.
Îmi luam rămas bun
De la bătrânul meu sat
Și pe unde am fost
Am tot mers fără rost,
Dar ștergarul brodat
Eu mereu l-am păstrat
Și cu gândul spre casă
Am scăpat de pedeapsă.
Ca o frunză prin lume,
De vânturi mânat
Și de soartă chemat,
Eu de voi n-am uitat,
Cu sfințenie ștergarul
La piept l-am purtat.
Și cu suflet de Dac,
Cu ștergarul brodat,
De-o bătrână la poartă
Eram așteptat.
De bunica brodat
Și cu lacrimi spălat,
Eu prin lume trecând
De voi n-am uitat.
Cu valiza cea veche,
De străini alungat,
Pe pământul meu scump
Eu pășeam împăcat.
Și ca bradul cel verde
În credință am stat,
Ca soldatul cel vrednic
Moștenire am păstrat.
Și cu suflet de Dac
Cu ștergarul brodat,
De-o bătrână la poartă
Eram așteptat,
Când în lume-am plecat...