Sunt speriată
Mi-e atât de teamă să arăt că-mi pasă
Va crede că sunt slabă
Dacă tremur atunci când vorbesc
O-dar dacă
Există altcineva la care el se gândeşte
Poate că e îndrăgostit
M-aş simţi ca o proastă
Viaţa poate fi atât de nemiloasă
Nu ştiu ce să fac
Am mai trecut prin asta
Cu inima deschisă
Dar ce trebuie să-nţelegi
E că nu poţi lăsa ca şansa
De a-l iubi să-ţi scape.
Ar trebui
Să-i spun
Spune-i că soarele şi luna
Răsar în ochii lui
Comunică cu el
Şi şopteşte-i
Cuvinte tandre atât de blânde şi de dulci
Strânge-l în braţe ca să-i simţi inima bătându-i
Iubirea va fi darul pe care ţi-l vei face singură
Atinge-l
Cu delicateţea pe care o simţi înăuntru
Iubirea ta nu-ţi poate fi refuzată
Adevărul te va elibera
Vei avea ceea ce e sortit să ai
Toate la timpul lor, vei vedea
Îl iubesc
E singurul lucru de care sunt sigură
Nu cred că aş putea suporta
Dacă l-aş lăsa să plece
Când am atâtea de spus
Iubirea este lumina care străluceşte cu siguranţă
În inimile celor care ştiu
E o flacără ce nu se stinge şi care creşte
Întreţine focul cu toată pasiunea pe care o poţi arăta
În seara asta iubirea îşi va lua locul
Timpul nu poate şterge această amintire
Încrederea oarbă va conduce iubirea înspre unde trebuie să se îndepte
Nu renunţa la el niciodată