Tea and Toast [Romanian translation]

Tom s-a născut în 1942

Cu ochii albaștri

Iar medicii au spus că nașterea lui a fost mult prea rapidă

Inima i s-a oprit de două ori

Dar totuși a supraviețuit

În timp ce respira pentru prima dată

Mama lui respira pentru ultima

Și tatăl său știa că nu trebuia să-l învinuiască

Dar niciodată nu s-a uitat la Tom la fel după aceea

Și el vorbea rar despre ea

Dar când a făcut-o

El a spus: mama ta obișnuia să spună asta:

Când cerul arată rău, dragul meu

Iar inima ta a pierdut toată speranța

După zori va fi soare

Și tot praful va dispărea

Cerurile se vor limpezi,dragule

Mă voi trezi cu cel pe care îl iubesc cel mai mult

Și dimineața, îți voi pregăti

Niște ceai și pâine prăjită

Când ne-am întâlnit printr-un prieten

Care i-a prezentat

Primul lucru pe care Tom l-a spus a fost "Ți-ar plăcea să dansezi?"

S-au mișcat unul cu celălalt

iar când muzica a devenit mai lentă

El a spus „Nu-mi da drumul mâinii”

El a spus: „Este politicos doar dacă te întreb eu în această seară

Ar fi bine, dacă te-aș putea conduce acasă? "

În acea noapte i-a spus despre nașterea lui

Și a spus când a durut

S-a gândit la ce a spus mama lui

despre ceai și pâine prăjită

Au trecut doi ani repezi

Erau alături

Și fără un plan,

au conceput un copil mic

El a spus: „Femeile te iubesc și asta știi

Dar am suficient pentru mâncare și haine

Dar te iubesc pe tine și pe acest copil

Până în ziua în care voi muri "

Ea a spus „Vom avea grijă de această viață mică

Și ne vom îndrăgosti de ochii ei albaștri de bebeluș

Și vom fi bine de la unele sfaturi pe care le știu "

Ea a spus: nu am reușit să o întâlnesc niciodată

Dar dacă aș face-o,

Sunt sigur că mama ta ar fi spus asta

Când cerul arată rău, dragul meu

Iar inima ta a pierdut toată speranța

După zori va fi soare

Și tot praful va dispărea

Cerurile se vor limpezi, dragule

Mă voi trezi cu cel pe care îl iubesc cel mai mult

Și dimineața, îți voi pregăti

Ceva ceai și pâine prăjită

Ei bine, el a luat aceste cuvinte

Și le-a făcut mândru

A lucrat zi de zi

Și oră după oră

Pentru a putea cumpăra o mică casă

în afara orașului

Fetița a crescut și la fel și ei

Au spus că se iubeau zilnic

Și patruzeci de ani mai târziu, asta ne aduce acum

Și cum merg pe stradă

Strânsoarea ei se desface pe mână

El își pune brațul în jurul ei

în timp ce ea cade la pământ

El îi aude respirația și acesta este singurul sunet

Corpul ei de pe podea atrage o mulțime îngrijorată

Lacrimile se rostogolesc de pe fața lui când spune

„Nu-i da drumul, acum”

Și stă lângă patul ei în secția spitalului

Și fiica lor intră

cu o familie proprie

Ea spune „Tată, nu știu dacă te poate auzi acum

dar există un lucru pe care mama l-ar dori să îl știi ”

Când cerul arată rău, dragul meu

Iar inima ta a pierdut toată speranța

După zori va fi soare

Și tot praful va dispărea

Cerurile se vor limpezi, dragule

Acum a sosit timpul să-mi dai drumul

Și dimineața, te voi trezi

Cu ceva ceai și pâine prăjită