Nu înțeleg cum a fost,
Cum am ajuns până la acea cameră...
Mergeam,
Sărutându-ți cuvintele,
Cu privirea în pământ.
Nu te așteptam.
Ciudată emoție,
Ciudat fel de percepție, doi străini și atât,
Devorându-se până la suflet.
Mușcând din aer m-am trezit
Și trebuie să-ți spun
Că niciodată nu-mi pierd somnul pentru oricine,
Că a rămas în pieptul meu ce ai făcut,
Că nu a trebuit să cobor pe acea scară.
Vreau doar să te revăd
Și să mă lămuresc cu indoielile care-mi rămân.
Nu știu dacă te-am ținut suficient în brațe
Sau trădătoarea grabă ne-a venit de hac.
Întoarce-te, eu te aștept aici...
Aici, aici...
Nu știu dacă ai fost tu,
Probabil amândoi am fost.
Uităm că
Lumea există încă acolo afară,
Amenințându-ne cântecul.
Sclav al ceasului,
A trebuit să mă deslipesc de pielea ta,
Deși căldura mea
Nu a părăsit niciodată patul
Eu sunt încă în el,
Încă te țin în brațe.
Și trebuie să-ți spun
Că niciodată nu-mi pierd somnul pentru oricine,
Că a rămas în pieptul meu ce ai făcut,
Că nu a trebuit să cobor pe acea scară.
Vreau doar să te revăd
Și să mă lămuresc cu indoielile care-mi rămân.
Nu știu dacă te-am ținut suficient în brațe
Sau trădătoarea grabă ne-a venit de hac.
Întoarce-te!
Trebuie să-ți spun
Că niciodată nu-mi pierd somnul pentru oricine,
Că a rămas în pieptul meu ce ai făcut,
Că nu a trebuit să cobor pe acea scară.
Vreau doar să te revăd
Și să mă lămuresc cu indoielile care-mi rămân.
Nu știu dacă te-am ținut suficient în brațe
Sau trădătoarea grabă ne-a venit de hac.
Întoarce-te, eu te aștept aici...
Eu te aștept aici.
Aici,
Aici...