De câte ori ascult
tangoul de demult
aud cum cheamă-n noapte
cu vechile lui şoapte
neşterse amintiri …
Prin ani, ca un ecou
parcă-l aud din nou
şi azi mi-aduc aminte
vreo câteva cuvinte
din cel mai vechi tangou.
Revăd şi noaptea albastră
când l-am cântat pe sub fereastră
şi numai el ştia
povestea mea, povestea noastră.
O simplă melodie
făcea din noapte o poezie,
de-atunci sunt multe primăveri,
când au trecut, parc-a fost ieri.
De câte ori ascult
tangoul de demult,
spre visul de-odinioară,
cu dor ne cheamă iară
tangoul de demult.