Takvim [Romanian translation]

Respirația mea o imagine desenează pe fereastră,

M-am obișnuit în fiecare noapte cu mâhnirea și durerea,

Dorul tău mă tot biciuiește,

Strâns mă cuprinde singurătatea,

Înfiorându-mi pielea.

Mintea las-o deoparte, inima întreabă-ți,

Cred că ți-a fost foarte dor de mine,

Dorințele te tot ard,

Strâns te cuprinde singurătatea,

Înfiorându-ți pielea.

Ce ai vrut nu ți-am dat,

Lunile au trecut, n-ai revenit la mine,

În calendarul meu filele s-au terminat,

Luni noi am adăugat, ca un nebun, pentru tine.

Uneori, mintea e pripită/ imatură, inima nu o înțelege,

Iubirea-i eternă, oamenii efemeri,

Tu exiști, noi existăm,

Noi, iubirea asta o vom pune laolaltă, atâta timp cât te reîntorci...