Respirația mea o imagine desenează pe fereastră,
M-am obișnuit în fiecare noapte cu mâhnirea și durerea,
Dorul tău mă tot biciuiește,
Strâns mă cuprinde singurătatea,
Înfiorându-mi pielea.
Mintea las-o deoparte, inima întreabă-ți,
Cred că ți-a fost foarte dor de mine,
Dorințele te tot ard,
Strâns te cuprinde singurătatea,
Înfiorându-ți pielea.
Ce ai vrut nu ți-am dat,
Lunile au trecut, n-ai revenit la mine,
În calendarul meu filele s-au terminat,
Luni noi am adăugat, ca un nebun, pentru tine.
Uneori, mintea e pripită/ imatură, inima nu o înțelege,
Iubirea-i eternă, oamenii efemeri,
Tu exiști, noi existăm,
Noi, iubirea asta o vom pune laolaltă, atâta timp cât te reîntorci...