Aruncă doar o piatră departe-n larg de mare
Şi-apoi priveşte-i unda în mine cum tresare.
Ce limpede mi-e chipul curgînd în ochii tăi!
Dar apa vieţii noastre e tulburată, vai!
Doar zdrenţe şi crîmpeie rămîn din amintire,
Iar vorbele şi rîsul zac mute-n cimitire.
Îngălbenite poze răsfir-un vînt hoinar,
Scrisori de altădată azi năluciri îţi par.
Ca mucede vestminte pe umeri duci tristeţe
Şi-n buzunare rupte sperări din tinereţe.
În zori ţi-e miezul nopţii, culorile ţi-s reci,
Iar apa vieţii noastre e tulburată-n veci.