Bărbatul cu camașă în carouri merge doar într-o singură direcție
Nu o să văd niciodata când o să se întoarcă din călătorie.
Din nou e zornăit, băieții cu plăcile pe treptele de piatră,
Oase rupte, nu le pasă de zgârieturile mici.
Strada cuprinde în brațele sale pe oricine care merge pe ea,
E așa de familiar pentru mine, să plec și să vin,
Pe strada asta.
Serile, am fugit din această stradă în brațele mamei.
Mai târziu tot aici am sărutat o fată.
M-am întors după mulți ani, am găsit amintiri ale trecutului.
E așa de familiar pentru mine, să plec și să vin,
Pe strada asta.
Pe strada asta.
De multe ori am plecat.
De multe ori m-am întors,
Întotdeauna la un pas alergat distanță.
De multe ori am plecat.
De multe ori m-am întors,
Întotdeauna la un pas alergat distanță.
Acesta este un cântec pentru stradă, care e dus acasă,
Care se ridică la începutul dimineței.
Un cântec pentru cei care au plecat în lumea mare,
Și pentru cei care au rămas la crâșma din colț,
Despre o viață trăită, un cântec despre pietrele cubice,
Un cântec despre locuri și numele lor,
Despre dragostea de acest loc,
Unde mi-e bine să vin
Pe strada asta
x 6