Szeptember végén [Romanian translation]

Mai cresc în vale flori de grădină,

E verde-ncă plopul sub fereastră,

Dar vezi colo iarna ce să vină?

Nămețită e-ntreaga creastă.

În inimă am încă focul verii

Și-n ea înflorind tot răsăritul,

Dar, părul meu negru vezi albind,

Bruma iernii am pe craniu.

Florile ofilesc, viața zboară...

Vino iubito, vino în brațe!

Fața pe pieptul meu așezată,

Mâine se va apleca cu jale?

Oh, spune-mi: dacă primul voi muri,

Mă vei acoperi cu văl, gemând?

Și o nouă dragoste te va ursi,

Să-mi uiți numele, renegând?

Și dacă azvârli vălul de văduvă,

Pe cruce agață-l: doliu drapel,

Mă urc după el din lumea afundă

Și îl duc jos, în miez de noapte,

Ca să-mi șterg lacrimile pentru tine,

Care ai uitat soțul, subit,

Și rana inimii să-mi leg, cine

Pe veci, ș-acolo, te-a iubit!