Când stelele albastre se vor stinge,
Iar felinarele nu se vor mai aprinde,
Abia atunci îți voi vorbi sincer,
În șoaptă, de parcă ar fi un vis.
În zadar cauți ceva în întuneric,
Adevărul nu este de găsit.
Mai bine îți lași visul albastru
Să zboare din Înaltul Castel1.
Refren:
De unde sunt ochii tăi albaștri?
Visele și gândurile tale albastre?...
Nici marea ta albastră
Nu se înnegrește dacă este amărâtă...
De unde sunt ochii tăi albaștri?
Visele și gândurile tale albastre?...
Nici marea ta albastră
Nu se înnegrește dacă este amărâtă...
Dis-de-dimineață, negustorii
Își pun pe tejghele
Diferitele culori ale acelui adevăr,
Dacă ești om de cuvânt - cumpără-ți una.
Vom lua vreo culoare,
Două bucăți ale acelui adevăr,
Și mâine vom merge să ne întâlnim
Cu vântul albastru, ca de obicei.
Refren.
De unde sunt ochii tăi albaștri?
Visele și gândurile tale albastre?...
Nici marea ta albastră
Nu se înnegrește dacă este amărâtă... (x2)
Nici marea ta albastră
Nu se înnegrește dacă este amărâtă...
1. Un castel care se află în Lviv, Ucraina