Când ziua se termină şi n-ai unde fugi (n-ai unde fugi)
şi cei din oraş au pierdut şi câştigat cu toţii
în rochia ta de oraş, stai şi priveşti (stai şi priveşti)
şi fumezi altă ţigară şi-ţi piepţini părul
Iar lumina (lumina) ce străluceştei (ce străluceşte)
Pictează o urmă de tristeţe
Pe stradă (stradă) aştept (aştept)
Dar parcă nu pot să ajung la tine...
începi să te legeni, să vezi cât e ceasul (se face târziu)
Căci se face târziu, nu-ţi permiţi să aştepţi
aşa că porneşti unde se-ntâmplă ceva (se-ntâmplă)
şi oamenii nopţii se joacă până în zori.
Şi soarele (soarele) ce luminează (ce luminează)
Pictează o urmă de tristeţe
în ochii tăi (acei ochi) ce plâng
Dorind şi sperând...
Oh...
Dulce, dulce e noaptea
acum că eşti aproape
Negre, negre erau zilele
ele se duc...
Dulce, dulce e noaptea
acum că eşti aproape
Ţi-ai făcut treaba şi ţi-ai pierdut aripile (ţi-ai făcut treaba)
şi te-ai rănit aşa încât ai pierdut totul
iar lacrimile ce cad pe zidul oraşului (zidul oraşului)
se vor usca la venirea luminii dimineţii (lumina) ce străluceşte (ce străluceşte)
pictează un zâmbet pe chipul tău frumos (chipul tău)
ştiu (ştiu)
totul e bine
E bine...
Dulce, dulce e noaptea
acum că eşti aproape
Negre, negre erau zilele
ele se duc...
Dulce, dulce e noaptea
acum că eşti aproape
Dulce, dulce e noaptea
acum că eşti aproape
Negre, negre erau zilele
ele se duc...
Dulce, dulce e noaptea
acum că eşti aproape