Sunt lyrics

Sunt pomul cel cu mere roşii,

În vârf se leagănă luceferi.

De trunchi se scarpină leproşii

Hulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de liră,

Născută într-o vreme crudă.

Căznitul suflet o admiră,

Beţivul peste ea se udă.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte.

Pe faţă preoţi o sarută,

Pe spate scârnave cuvinte

Înşiră golănimea brută.

Sunt o albină truditoare

Fardată cu polenul Lunii.

Mă ponegresc mereu lăidacii

Rujaţi cu roşul Uniunii.

Sunt, poate, însuşi viitorul

Poporului cu chip de salce

Pe care-l mai învaţă chiorul

Pe unde şi-n ce fel să calce.

Sunt cel ce vrea să cânte-n Piaţă

A libertăţii dulci prescură,

Pe spate c-un baston de gumă,

Cu un căluş cazon în gură.

Sunt pata cea de sânge, zisă

Republica moldovenească

Ce-n loc să frigă ucigaşul,

Încearcă veşnic să-i zâmbească.

Sunt dorul care zboară peste

Zăgaz şi apă înspumată

Un fel de tristă libertate

Cu lacrimi mari încoronată.

Sunt Prutul singur şi istoric,

Ghimpată sârmă îl răneşte.

Îl suge de-o vecie marea,

El de-o vecie izvorăşte.

Sunt doina, taina ei, pe care

Nu poţi s-o-năbuşi, nici s-o sperii

Chiar dacă-ar fi acoperită

Cu-o mie una de Siberii.