Da...
Duminică dimineaţa, ploaia cade
fură ceva aşternuturi, arată ceva piele
Norii ne învăluie în momente de neuitat
Te suceşti să te potriveşti cu forma-n care sunt
Dar lucrurile ajung atât de nebune
Să trăieşti viaţa ajunge ceva greu de făcut
(Să trăieşti viaţa ajunge ceva greu de făcut)
şi, bucuros, aş bate drumul,
m-aş ridica şi-aş fugi dac-aş şti
că într-o zi, m-ar duce înapoi la tine
că într-o zi, m-ar duce înapoi la tine
(într-o zi)
Asta ar putea fi tot ce vreau
În întuneric, ea e tot ce văd
(Vezi)
vino şi linişteşte-ţi oasele cu mine
conducând încet duminică dimineaţa
şi niciodată nu voi vrea să plec
Degetele îţi fac fiecare contur, da...
Desenează o poză cu mâinile mele, oh...
Înapoi şi-nainte, ne unduim
ca nişte crengi într-o furtună
schimbă vremea
încă împreună când se termină...
Asta ar putea fi tot ce vreau
În întuneric, ea e tot ce văd
(Vezi)
vino şi linişteşte-ţi oasele cu mine
conducând încet duminică dimineaţa
şi niciodată nu voi vrea să plec
Da!
Dar lucrurile ajung atât de nebune
Să trăieşti viaţa ajunge ceva greu de făcut
Dimineaţa ploaia cade
şi strig după tine
cântând "Cândva, mă va aduce înapoi la tine"
(la tine, doar la tine)
Da, găseşte o cale să mă-ntorc acasă la tine
Poate nu ştii,
dar poate tot ce vreau
în întuneric, ea e tot ce văd
(Tu eşti tot ce văd)
vino şi linişteşte-ţi oasele cu mine
(conducând încet duminică dimineaţa)
Conducând încet
(şi niciodată nu voi vrea să plec)
O, da, da, oh, da, da
O, da, da, oh, da, da
O, da, da, oh, da, da
O, da, da, oh, da, da
O, da, da, oh, da, da
E o floare-n părul tău
sunt o floare-n părul tău
Oh... oh... da...da...
da...da...oh...whoah
Oh...da...whoaaah