Noapte de vară, prin oraș ...
Noapte de vară, prin oraș ...
Așteptăm răsăritul soarelui, sufletul dansează prin întuneric
Noapte de vară, prin oraș ...
Ne plimbăm sub razele lunii, făcând dragoste în parc
Noapte de vară, prin oraș ...
Sub briza soarelui îmi vine să dorm
Nu suport asta, prea mult timp
Nerăbdarea mea încetişor se furişează
Ajunge în şira spinării şi creste puternic
Știu ce mă așteaptă acolo
În noaptea asta sunt liber şi fără griji
Aa-ahhh
Când noaptea străluceşte
Știu doar, e timpul să plec
Nu pot rezista ciudatei atracții
Acelui gigant
E complicat să întelg şi să renunţ
E timpul să-mi trag răsuflarea şi trăiesc.
Așteptăm răsăritul soarelui, sufletul dansează prin intuneric
Noapte de vară, prin oraș ...
Ne plimbăm sub razele lunii, făcând dragoste în parc
Noapte de vară, prin oraș ...
E dificil de înțeles, cum srăluceşte
Într-un fel ceva mă incită
Unii oameni văd doar aşternutul
Nu ne deranjează dacă dispar
Îmi place acest sentiment din aer
Când sunt înconjurat de oameni, de pretutindeni.
Când noaptea străluceşte
Știu doar, e timpul să plec
Nu pot rezista ciudatei atracții
Acelui gigant
Iar mâine, când soarele răsare
Şi primele păsări începe să cânte
În lumina slabă a dimineții
Nimic nu se merită să fie amintit
A fost doar un vis, de neatins
S-a risipit ca lemnul pe plajă.
Așteptăm răsăritul soarelui, sufletul dansează prin intuneric
Noapte de vară, prin oraș ...
Ne plimbăm sub razele lunii, făcând dragoste în parc
Noapte de vară, prin oraș ...