Povestea începe ca un basm...
(din) vremurile străvechi în Constantinopol,
orașul tăcut al iubirilor stinse
o lumânare se aprinde și nu se pierde în noapte.
Visează, singur, în cameră*
Întrebându-și inima cine e el în această lume
Cerând eternitate apelor albastre
Stele strălucesc pe cer pentru asta.
Pentru dragostea sultanilor anii sunt suferințe.
Cântecul meterezelor, valuri fără voce,
Iubirile și visele arzătoare așteaptă,
Turnurile cedează în esența vânturilor
Exista o credință în Cartea puterii**,
El își însușește o datorie față de strămoși***.
Luna răsare și strălucește asupra orașului
Chiar și timpul dispare în Constantinopol.
Pentru dragostea sultanilor anii sunt suferințe din dragoste*
Cântecul meterezelor, valuri fără voce,
Iubirile și visele arzătoare așteaptă,
Turnurile cedează în esența vânturilor...