Nu dau doi bani
Pe ce spui
Nu vreau să aud minciuni
Din gura ta astăzi
Te întrebi de ce eşti
Complet singur
Dar poate că doar culegi
Roadele a ceea ce-ai semănat
Şi brusc...
Îţi dai seama că eşti atât de îngropat (în probleme)
Cu cât încerci mai mult, zadarnic,
Să-ţi recapeţi libertatea,
Cu atât te vei afunda mai tare...nu-i aşa?
De o mie de ori am oferit
O mână de ajutor
Nu cer un "mulţumesc"
Nu înţelege greşit,
Însă te ascunzi de adevăr
Dacă crezi că n-ai nevoie de un prieten...nu-i aşa?
Mi s-a spus că există o potecă lungă ce duce la vale
Acolo în frig
Pentru cei singuri
Şi brusc
Toate lucrurile pe care le-ai făcut...unul câte unul
Se întorc pur şi simplu împotriva ta...aşa e
Şi brusc...