La la la la la, la la la la la la, la la la la la la la
Orice om într-o zi poate c-a lăcrimat,
Eu de când mă cunosc, am surâs şi-am sperat.
Când afară ploua, m-aşezam lângă geam
să privesc înspre nori, până îi risipeam.
Și când ploaia stătea, alergam să mă joc
Sub un petec de cer, cu o rază de foc,
Să mă bucur că văd, că aud și că simt,
Și așa am învățat să iubesc și să cânt...
La la la la la, la la la la la la, la la la la la la la
Mai departe-am crescut ca un lujer de dor,
Ca o floare de cânm pe un mare răzor,
Laolaltă cu crini, mărăcini şi trifoi,
Îndoită de vânt şi bătută de ploi,
Ispitită de visul cu miez de păcat,
Îndemnată de umbre, şi tot s-a-ntâmplat
Că nici vântul, nici ploaia, nimic nu m-a frânt,
Și aşa am învăţat să mă-nalţ şi să cânt...
La la la la la, la la la la la la, la la la la la la la
Pentru că m-a iubit, şi-ntr-o zi a plecat,
Pentru că l-am iubit, însă nu l-am uitat.
N-am ştiut nici să plâng, nici să râd n-am putut,
Am cântat doar mai trist, iar apoi mi-a trecut.
Poate mi s-a părut, poate c-a fost aşa,
Poate cântecul lui nici nu mă va chema.
Dar ciudat, câteodată un simplu cuvânt
Mi-l aduce-napoi, şi atunci iar îl cânt...
La la la la la, la la la la la la, la la la la la la la
Pentru c-am învăţat cum să sting un blestem
În şuvoiul ţâşnit dintr-un simplu poem,
Și-am ştiut cum să sparg şi zăgaz şi zăvor,
Să-mi pun aripi de vis şi cu ele să zbor
Până-n soare să-i iau numai două săgeţi,
Și din aurul lor să aprind dimineţi
Pentru mine şi pentru bătrânul pământ...
Înţelegeţi de ce vă iubesc şi vă cânt?
La la la la la, la la la la la la, la la la la la la la
La la la la la, la la la la la la, la la la la la la la