Nu mi-e teamă de nimic pe lumea asta,
Nu există nimic cu care să mă loveşti din câte nu am auzit deja,
Încerc doar să găsesc o melodie frumoasă,
Un cântec pe care să mi-l cânt mie însumi.
Nu am crezut niciodată că eşti o proastă,
Dar, dragă, uită-te la tine,
Trebuie să stai dreaptă, să-ţi susţii propria greutate,
Lacrimile astea nu te ajută cu nimic.
Trebuie să te aduni,
Ai rămas blocată într-un moment şi nu poţi să-l depăşeşti,
Nu spune că mai târziu o să fie mai bine,
Acum eşti blocată într-un moment şi nu poţi să-l depăşeşti.
Nu voi uita culoarea pe care o aduci,
Dar nopţile pe care le-ai umplut de artficii
Nu ţi-au adus nimic.
Încă sunt fermecat de lumina pe care mi-ai adus-o,
Încă ascult prin urechile tale şi prin urechile tale pot vedea.
Şi eşti atât de proastă
Să te îngrijorezi aşa,
Ştiu că e dur şi nu poţi niciodată să te saturi
De ceea ce nu ai nevoie acum.
Trebuie să te aduni,
Ai rămas blocată într-un moment şi nu poţi să-l depăşeşti,
Nu spune că mai târziu o să fie mai bine,
Trebuie să te aduni,
Ai rămas blocată într-un moment şi nu poţi să-l depăşeşti.
Am fost inconştient, pe jumătate adormit,
Apa e caldă până când descoperi cât e de adâncă.
Nu săream, pentru mine a fost o cădere.
E un lung drum până jos către absolut nimic.
Trebuie să te aduni,
Ai rămas blocată într-un moment şi nu poţi să-l depăşeşti,
Nu spune că mai târziu o să fie mai bine,
Ai rămas blocată într-un moment şi nu poţi să-l depăşeşti.
Şi dacă noaptea dă buzna
Şi dacă ziua nu mai durează
Şi dacă drumul tău devine greu
De-a lungul trecătorii stâncoase.
Şi dacă noaptea dă buzna
Şi dacă ziua nu mai durează
Şi dacă drumul tău devine greu
De-a lungul trecătorii stâncoase,
E doar un moment, va trece.