Dormind sonor într-o dimineaţă de sâmbătă,
visam că sunt Al Capone
E un zvon împrejur
trebuie să fug din oraş
miros ca un os uscat de peşte
Vin oamenii legii, vor sparge uşa
trebuie să mă mai salte o dată
Niciodată, niciodată, n-o mai vreau niciodată
trebuie să plec de pe această podea rece ca piatra
Nebun, nebun rece ca piatra, ştii
După-amiază ploioasă, trebuie să suflu ca un taifun
şi cânt la trombon
Niciodată, niciodată, nu mai pot să suport!
Trebuie să plec de pe această podea rece ca piatra
Nebun, nebun rece ca piatra, ştii
Păşind pe stradă
împuşcând oamenii pe care-i întâlnesc
cu mitraliera mea de cauciuc cu apă
Vine adjunctul
mă va lua
trebuie să mă ridic şi să fug
Au pornit sirenele
Am rămas fără suc
ei mă vor pune într-o celulă
Dacă nu pot merge-n rai,
oare mă vor duce-n iad?
Nebun, nebun rece ca piatra, ştii...