De ce nu m-ai iubit mai puțin?
Totul ar fi părut mai ușor,
Dar s-a sfârșit așa,
Greu, cel mai greu.
Ai fost totul pentru mine,
Dar o altă fată, precum o forță,
Mi-a acoperit ochii.
Am fost precum un orb,
Nici măcar nu mă ascundeam
Și tu ai suportat totul.
Și asta nu a fost de ajuns pentru mine,
Până când a fost prea mult,
Până când ai plecat de una singură.
Chiar și atunci nu mi-am amintit,
Nici măcar n-am observat
Că nu mai erai aici.
De parcă dormeam,
Numărând zilele,
Cu ea, cea care nu merita.
De ce nu m-ai spulberat cu o bombă,
Să mă duci pe șine sau în mine
Ca să mă ucizi
Și ca să nu fiu vinovat de toate!
De ce nu m-ai iubit mai putin?
De ce nu m-ai înșelat cu cel mai bun prieten?
Ca astfel, cel puțin, să nu fiu vinovat de toate,
Ca tu și eu să trăim.
Nu-mi pasă dacă m-am prăbușit în abis,
Căci îmi pare rău de un înger,
Căci acela ce ucide un înger
Nu merită binele.
Dacă mă judecă
Și mă întemnițează de două ori,
Asta e nimic
Și e prea puțin...