În ochii acestei lumi, viaţa mea pare
Mereu scutită de durere şi suferinţă
Şi nimeni nu îndrăzneşte să suspecteze
Că aici locuieşte o umbră întunecată
Că în cochilia care arată
Ca şi cum numai bucurie ar izvorî din ea
Câştigă teren o gaură neagră,
Că un suflet se zbate să supravieţuiască
Însă undeva, în noaptea încunecată,
Străluceste o stea pentru mine, în gloria sa
Străluceşte pentru mine, pentru toată suferinţa mea
Şi viseaza, ca mine, la siguranţă sufletească
Oare ce mă face,
Ca de îndată ce oamenii mă înconjoară,
Iar cuvintele încep să curgă precum şiroaiele,
Să mă forţez să mă încolăcesc?
Asta-i viaţa şi blestemul meu
Un ochi râde, altul plânge
Iar gura mea, în ochii tăi,
Pare să zâmbească mereu
Însă undeva, în noaptea încunecată,
Străluceste o stea pentru mine, în gloria sa
Ea plânge pentru mine, pentru toată suferinţa mea
Şi visează, ca mine, la tandreţe.