Stea, lasă-mă să scriu cuvinte
pe care gura nu le poate spune
Stea, strălucitoare precum soarele
aleargă repede către inima mea
nu o lăsa să moară
Stea, scrie toată durerea mea
cu cerneala care a murdărit
această noapte fără iubire
Cer negru al unei nopți dă-mi lumină și tandrețe
Fă să strălucească steaua ta tocmai pe terasa mea
Stea stea
Stea stea
Frunze care cad precum zăpada
trenuri care circulă dincolo de stele
am pregătit valizele cu inima mea
cheile stea, du-le tu
Stea vino jos,
apropie-te de mine
intră pe fereastră,
strecoară-te în buzunarul meu
oglindește-te în noptiera dormitorului meu
voi fi acolo în spatele perdelei unde te aştept în linişte
Stea, stea frumoasă a dimineții
coboară în grabă caci sunt deja zorii zilei
coboară în ochii unui copil
Stea singuratică în mijlocul cerului negru ca a unei table
dă-mi lumină și acea dragoste care mă usucă și mă udă
în mâine din această noapte nostalgică melancolie
cuvinte alunecă din inima mea cad peste o foaie
fluieră un tren care sosește în gară
aproape că am terminat cântecul meu
Stea stea
Stea stea
Stea stea
Stea stea
Stea acestea sunt cuvintele pe care gura nu putea să le spună
Stea printre miliarde de persoane poate că nu mă poți auzi
stea privește cât de sus este soarele
ți se topesc cuvintele
Și am cerneala care e pe sfârșite
Stea ne vedem într-o altă noapte
sunt deja oameni pe stradă
acum aleargă, pleacă la somn.
Stea stea
Stea stea
Stea stea
Stea stea