Lumina verde, 7 Eleven*,
Te opreşti să iei un pachet de ţigări,
Nu fumezi, nici măcar nu vrei,
Hei, acum verifică-ţi mărunţişul,
Îmbrăcată elegant ca pentru un accident de maşină
Roţile tale se învârt, dar tu eşti dată peste cap,
Zici că atunci când el te loveşte nu te deranjează,
Pentru că atunci când te loveşte te simţi vie.
Stopuri, o dimineaţă mohorâtă,
Te împiedici de o groapă din pământ,
Un vampir sau o victimă,
Depinde de cine e în preajmă,
Obişnuiai să rămâi ca să vezi reclamele,
Ai putea să mimezi ce se spune la talk-show-uri.
Şi dacă priveşti, priveşti prin mine,
Şi când vorbeşti, îmi vorbeşti,
Şi când te ating, nu simt nimic.
Dacă aş putea rămâne,
Atunci noaptea ar renunţa la tine,
Rămâi şi ziua şi-ar păstra liniştea,
Rămâi şi noaptea ar fi de ajuns.
Departe, atât de aproape,
Sus, cu interferenţele şi cu radioul
Cu televiziunea prin satelit,
Poţi merge oriunde,
Miami, New Orleans,
Londra, Belfast şi Berlin.
Şi dacă asculţi, eu nu pot striga,
Şi dacă sari, ai putea cădea,
Şi dacă ţipi, doar pe tine te-aş auzi.
Dacă aş putea rămâne,
Atunci noaptea ar renunţa la tine,
Rămâi… şi ziua şi-ar păstra linştea,
Rămâi… cu demonii pe care i-ai înecat,
Rămâi… cu sufletul pe care l-am găsit,
Rămâi… şi noaptea ar fi de ajuns.
Ora trei dimineaţa,
E linşte şi nu-i nimeni prin preajmă,
Doar bubuitura şi huruitul
În timp ce un înger fuge către pământ.
Doar bubuitura
Şi huruitul
În timp ce un înger
Se izbeşte de pâmânt.