[Strofa 1 : Cheloo]
Împrumutaţi-vă la banci şi-o să muriţi în stradă
Deposedaţi de mândrie şi bolnavi în stare gravă
Vorbesc serios, aşa să mă aflu-n treabă
Creditele-s numere-n servere, adică labă
Construim averi pe minciuni electronice
Primim ordine şi sfaturi de la personaje comice
E un cerc închis, un vis menit să ne dispere
Când banii vorbesc, adevaru' e redus la tăcere
Suntem dresaţi cu lapte şi miere, cu gust de fiere
Factorul uman dispare când ai de luat numere
Vreau să spun exact ce vreau să spun, nu ce se cere
N-am suflet de slugă slută cu ambiţii mizere
N-ai vrea să ai coşmarele mele, respir deci plătesc
Văd lumea altfel decat voi, ca pe un fals grotesc
E scris pe ziduri cu sânge de fraieri, care-au crezut
Şi au decăzut cu şansa unui nou început
[Refren : Cheloo]
Statul e tarfa cu care eşti obligat să te-nsori
Şi-o să-ti recunoască valoarea, după ce mori
Poţi să urăşti o lume-ntreagă, pană la nori,
Dacă te iubeşti pe tine şi refuzi să zbori
Statul e tarfă cu care eşti obligat să te-nsori
Şi-o să-ti recunoască valoarea, după ce mori
Poţi să urăşti o lume-ntreagă, pană la noi,
Dacă te iubeşti pe tine şi refuzi să zbori
[Strofa a 2-a : Cheloo]
Vorbiţi în soaptă cu juma' de gură, strângeţi din dinţi
Tre' să fim graşi, inculţi, ascultători şi cuminţi
Inhalam praf şi jeg între betoane fierbinţi,
Copiii copilăresc pe Facebook, fară părinţi
Luaţi-o usor, nu vă grăbiţi să mă puneţi la zid,
Poa' să vă cadă-n cap guverne, nu se schimba nimic
Si parcă hoţii s-au unit, într-un singur partid
Asta nu-i globalizare, fraiere, e genocid
Plecaţi afară la cules, aici e un pustiu cinstit
Şi nu v-a fi mai bine-n România, nu produce nimic
Nu mai avem armată, industrie, ne-am lins de resurse
Avem imunitate, am greşit, ne cerem scuze!
Luaţi aminte, statul e un fals părinte
Reptilă cu sânge fierbinte, cu Dumnezeu înainte
La futut copii şi jefuit morminte,
Nu mă înspir din carţile sfinte
Şi nu vă fac zece albume cu şapte cuvinte
[Refren : Cheloo]
Statul e tarfă cu care eşti obligat să te-nsori
Şi-o să-ti recunoască valoarea, după ce mori
Poţi să urăşti o lume-ntreagă, pană la nori,
Dacă te iubeşti pe tine şi refuzi să zbori.
Statul e tarfă cu care eşti obligat să te-nsori
Şi-o să-ti recunoască valoarea, după ce mori
Poţi să urăşti o lume-ntreagă, pană la noi,
Dacă te iubeşti pe tine şi refuzi să zbori.