Era vina ta, de ce te plângi?
Voiai să fii unul dintre noi
şi ah, ce dor îţi e de zilele în care erai
o păpuşă fără sfori
şi acum ai sfori!
Acum nu poţi să mişti un ţol de nu-i cineva deasupra ta
să te ordone şi să tragă de sfori
Acum, oamenii nu mai vor râde de tine
Nu mai eşti un clovn niciodată,
dar câte sfori ai!...
Era vina ta, de ce te plângi?
Ai ajuns ca unul dintre noi
De la ambuscadele pisicii şi volpoiului,
mereu ai făcut ce-ai făcut să scapi
dar acum rişti şi mai mult!
Acum nu poţi să mişti un ţol de nu-i cineva deasupra ta
să te ordone şi să tragă de sfori
Acum, oamenii nu mai vor râde de tine
N-ai să-ţi mai vinzi manualele
cum ai făcut în ziua aia
ca să-ţi cumperi un bilet şi să intri
la teatrul lui Mâncăfoc!
acum chiar vei citi cărţile alea!
Haide, haide, citeşte-le pe toate
învaţă acele cărţi ca pe Tatăl Nostru
zice că înţeleptul şi deşteptul
sunt cei care fac istoria
fac război - războiul e ceva serios
bufoni şi păpuşi ei nu vor mai face!...
A fost alegerea ta, aşa că de ce te mai plângi?
Ai ajuns ca unul dintre noi
Înainte, erai un bufon, o marionetă
dar acum că eşti normal,
ce absurd e jocul ce-l joci!...