Aceasta mi-e ultima trimitere, salutarea mea finală
Număr în jos până la ardere, de-a ultima oară eu mă ridic
Stelele sunt tot ceea la ce mă gândesc, niciodată nu mi-e destul
Beatitudinea lor rece îmi este izvorul pentru a mă găsi
Jinduiesc, tânjesc, aștept să plec
Îndărăt încotro cerurile mă vor lua
Aici jos din această temniță voi evada
Departe de-aici este un loc pe unde aparțin
Mă-ntorc acasă
Acest mare neant negru mă cheamă
Un ecou de glasuri dincotro călătoream
Trăiesc în exil
Tăcere nesfârșită mă așteaptă cu toate răspunsurile sale
O oglindă neluminată pâlpâie, oh, cu adevărul atât de pur
Oh, de-ai putea să vezi tu cât
Cât de mici toate par de-aici
Atât de mărunțe, așa de superficiale
Drama neînsemnată atât de prețioasă pe pământ
Văzută din praful veșnic de stele
Zbor, plutesc, mor deci, te rog, lasă-mă să mă-ntorc
Acum mă voi întoarce acasă
Spre stele pe veci