Şi acum praful purpuriu al amurgului
Se furişează peste pajiştile inimii mele,
Sus în cer se ridica micile stele
Amintindu-mi mereu că ne-am despărţit.
Tu hoinăreşti pe cărare şi foarte departe,
Lăsându-mi un cântec care nu va muri,
Dragostea este acum praful de stele al zilei de ieri,
Muzica anilor trecuţi.
Uneori mă întreb de ce petrec
Nopţile singuratice visând la un cântec,
Melodia bântuie visarea mea,
Şi eu sunt încă odată cu tine.
Când iubirea noastră era nouă,
Şi fiecare sărut o inspiraţie,
Dar asta a fost cu mult timp înainte,
Acum mângâierea mea
Este în praful de stele al unui cântec.
Lângă zidul unei grădini,
Unde stelele sunt strălucitoare,
Tu eşti în braţele mele
Privighetoarea spune basmul său,
Al paradisului unde cresc trandafiri,
Deşi visez în zadar,
În inima mea va rămâne mereu,
Melodia mea din praf de stele
Amintirea refrenului de iubire.