E o doamnă care e sigură că
Tot ce străluceşte e aur
Şi cumpără o scară spre rai,
Când ajunge acolo ştie
Că dacă magazinele sunt închise
Numai cu un cuvânt poate obţine lucrul pentru care a venit
Pe perete e un semn
Dar vrea să fie sigură
Căci ştii că uneori cuvintele au dublu sens.
Într-un copac lânga pârâu,
E o pasăre ce cântă.
Câteodată toate gândurile noastre sunt rele,
O, mă pune pe gânduri,
O, mă pune pe gânduri,
E un sentiment ce mă cuprinde
Atunci când mă uit spre vest
Şi sufletul meu strigă să mă părăsească.
În minte am văzut
Cercuri de fum printre copaci,
Şi vocile celor care stau şi privesc.
O, mă pune pe gânduri
O, chiar că mă pune pe gânduri,
Şi se şopteşte că-n curând
Dacă toţi vom da tonul
Cimpoierul ne va conduce atunci către raţiune
Şi o nouă zi va veni
Pentru cei care speră
Şi pădurile vor răsuna de râsete.
Dacă se-ntâmplă ceva în viaţa ta
Nu te alarma,
E ceva normal.
Da, există două drumuri pe care poţi merge
Dar pe termen lung
Mai e timp să schimbi drumul pe care eşti
Şi mă pune pe gânduri.
Fredonezi în gând şi nu te poţi abţine
În caz că nu ştii
Cimpoierul te cheamă să i te alături,
Scumpă doamnă, poţi auzi vântul bătând
Şi ştiai
Că scara ta stă pe vântul ce şopteşte?
Şi pe măsură ce ne răsucim pe drum înainte
Umbrele noastre mai mari decât sufletul
Acolo merge o doamnă pe care toţi o ştim
Care radiază cu lumina albă şi vrea să arate
cum totul se preschimbă-n aur.
Şi dacă asculţi cu atenţie
Şi tu vei putea auzi
În cele din urmă melodia
Când toate sunt una şi una e totul
Să fii o piatră şi să nu te rostogoleşti
Şi ea cumpără o scară înspre rai.