Dăruim iubire vorbim de infinit
şi într-o clipă, aflăm că am greşit
că nu-i adevărat
nimic din ce ne-am spus
c-a fost un fel de amăgire
Glumim o viaţă cât putem glumi
n-avem norocul apare într-o zi
şi nu se stinge-uşor
cu lacrimi care dor
şi-atunci într-o clipă,
ceru-mbracă în nori
Nu mă-ntreba de ce
cred doar în dragoste,
Nu mă-ntreba de când
e noapte pe pământ!
Nu cere-acum să-ţi spun
de ce sunt proşti cei buni!
Nu mă-ntreba decât
de ce trăim urât...
Cine cunoaşte mirajul
chiar şi-ntr-o secundă?
Cine are curajul
lumii să-i răspundă?
Întreabă-i pe-ntrăgostiţi
de ce sunt fericiţi,
Dar şi pe cei ce se ştiu
săraci din tată-n fiu
sperând mereu pe mai târziu...
Şi nu se stinge-uşor
cu lacrimi care dor
şi-atunci într-o clipă,
ceru-mbracă în nori
Nu mă-ntreba de ce
cred doar în dragoste,
Nu mă-ntreba de când
e noapte pe pământ!
Nu cere-acum să-ţi spun
de ce sunt proşti cei buni!
Nu mă-ntreba decât
de ce trăim urât...
Cine cunoaşte mirajul
chiar şi-ntr-o secundă?
Cine are curajul
lumii să-i răspundă?
Întreabă-i pe-ntrăgostiţi
de ce sunt fericiţi,
Dar şi pe cei ce se ştiu
săraci din tată-n fiu
sperând pe mai târziu...
Sperând mereu pe mai târziu...
Sperând mereu pe mai târziu...
Sperând mereu pe mai târziu...
Sperând mereu pe mai târziu...
Sperând mereu pe mai târziu...
Sperând mereu pe mai târziu...