Îmi spui că e o lume care nu merge
și asta însemnă că eu voi rămâne
s-o aştept aici.
Și chiar dacă ar fi aşa, ce dacă,
am fost mereu agățată de un fir,
lumea nu are vârstă.
Nici nu mai are rost să rezist;
cu ceea ce îmi dai
nu știu ce să fac.
Sunt doar nori între noi
și ei dispar,
plecând cu spatele din scenă
fără să spună un cuvânt
ca atunci când timpul trece
și pe noi nu ne mai așteaptă,
nu ne mai așteaptă.
Tu-mi spui că nu mai ai acel vis
să dormi pe o pernă lăsată
infidelității mele.
Degeaba îmi spui multe - nu mai vreau;
eu încă vreau să rămân agățată de fir
și să tai cerul în două.
Nici nu mai are rost să rezist;
cu ceea ce îmi dai
nu știu ce să fac.
Sunt doar nori între noi
și ei dispar,
plecând cu spatele din scenă
fără să spună un cuvânt
ca atunci când timpul trece
și pe noi nu ne mai așteaptă.
Nu este ploaie între noi,
cuvintele tale
sunt doar nori între noi
și ei dispar,
plecând cu spatele din scenă
fără să spună un cuvânt,
ca atunci când timpul trece
și nu ne mai așteaptă pe noi,
care nu vedem decât
spatele nostru la zid.
Știi ce cred eu acum,
sunt deja săturată,
atârnată pe jumătate.
Eu rămân și dorm aici
și toate merg în buzunar.