Sonnet 5 Those hours that with gentle work did frame [Romanian translation]

Același soare bun ce o răsfață,

şi scaldă-n dulcea lui lumină floarea,

Îi va sluți cândva plăpânda față,

Ca un tiran, tăindu-i respirarea

Cu toamne lungi, spre iarnă s-o târască,

Acolo unde frunzele uscate

Se vor întoarce-n criptele de iască

Să doarmă somn de ger... şi dacă poate

Pe un pervaz, îți pare că-ntr-o vază

O floare-a lăcrimat, să știi, e-agheasma

Pereților de sticlă, ce păstrează

Ca un reproș, din trupul scurs, mireasma:

Căci viața ei, deși de chip s-a rupt,

Mustește încă, dulce, dedesubt.

traducere de Radu Ștefănescu