Sonete - I. - Afară-i toamnă... lyrics

Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,

Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;

Ci tu citești scrisori din roase plicuri

Și într-­un ceas gândești la viața toată.

Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată;

Dar și mai bine-i, când afară-i zloată,

Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri,

Visez la basmul vechi al zânei Dochii;

În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;

Deodat' aud foșnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri...

Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.