Nu-s ochii dragei mele stropi de soare
Iar roşul gurii ei nu-i de coral.
De-i albă neaua, sânu-i oacheş pare
Iar negrul păr i-e ca o sârmă-n val.
Ştiu roze albe, ştiu şi roze roşi,
Dar nu-i socot obrajii trandafiri
Şi-s balsamuri mai dulci să le miroşi
Decât e boarea întregei sale firi.
Îmi place s-o aud, deşi plăcut
Mai mult mi-e zvonul muzicilor parcă.
Eu mers de zână încă n-am văzut,
Dar draga mea e clar că-n ţărnă calcă.
Şi totuşi, eu o văd la fel de rară
Cum spun şi cei ce mint când o compară.