În noaptea asta, fără a vorbi,
Stinge lumina și adormi lângă mine.
Mâine, înainte de răsărit,
Voi fi poate plecat de aici.
Plânge vocea ta la urechea-mi,
Căldura ta e încă in a mea palmă,
Înainte de venirea dimineții
Încă o să mă ghemuiesc lângă tine.
Ca înainte de ploaie, ochii mei sunt umpluți de lacrimi,
Ultimul pasager care a plecat din inima mea, pasagerul ești tu.
Ah, durerile sunt umbrele fericirii
Precum fericirile aparțin durerii,
Uneori, hoinărește în jurul tău
Iubirea este astfel.
Precum ceva luat de iubire, ceva luat de ură, ceva luat de dor,
Ceva pentru luni, ceva pentru ani, de parcă unul stă o viață.
(refren)
Cine iubește, cine urăște,
Cui ii rămâne dorința?
Unii luni, altii ani?
Câțiva vor rămâne în viață.
Ca înainte de ploaie, ochii mei sunt umpluți de lacrimi,
Ultimul pasager care a plecat din inima mea, pasagerul ești tu...
(refren)
Cine iubește, cine urăște,
Cui ii rămâne dorința?
Unii luni, altii ani?
Câțiva vor rămâne în viață.