Scuza-mă dacă întreb ce mai faci,
Dar mi-au comentat că te-au văzut singură,
Plângând pe străzile în orele târzii.
Au, ca și cum ai fi o nebună, nebună..
Ei zic că prietenul tău pe tine te-a lăsat.
Că nu există consolare pentru atâta plâns.
Că numai o prietenă este alături de tine.
Nu mai plânge draga mea, draga mea..
Sunt iubiri,
Iubirile care ucid,
Iubirile care râd, iubirile care plâng.
Iubirile care te fac să fie amar.
Sunt iubiri, iubirile care înșală.
Iubirile care copleșesc,
Iubirile care se joacă,
Iubirile care lipsesc.
Cor:
Oprește-te din plâns.
Și gândește-te că intr-o zi un băiat îți va da,
Toată fantezie, asta și mult mai mult.
Fiindcă tu nu ești nebună, nebună, nebună..
Oprește-te din plâns,
Și uscați aceste lacrimi de sticlă.
Că timpul va salva din nou,
Toată acea fantezie, fantezie...
Ei zic că tu nu mai porți acele haine,
Care te-au favorizat și te făcea atât de frumoasă.
Și că acele iluzii pe care le aveai,
Au fost înghițite de lună, lună, lună...
Tu crezi că ești umbra umbrei tale.
Tu crezi că ești ploaia care scânteie și copleșește.
Gândește-te că tu meriți mai mult decât povestea aceasta.
Și că nu ești singură, singură..
Și-n inima ta nu-i cald nici frig,
E ca o durere sau un răcnet.
Și până sufletul tău
Crezi că este dușmanul tău.
Și asta trăiește lângă tine.
Sunt iubiri,
Iubirile care ucid,
Iubirile care râd, iubirile care plâng.
Iubirile care te fac să fie amar.
Sunt iubiri, iubirile care înșală.
Iubirile care copleșesc,
Iubirile care se joacă,
Iubirile care lipsesc.
(Cor repetat de trei ori)