Zilele se topesc în clipe și momente
Nu mă mai recunosc, am rămas fără vise
Credeam a cunoaște lumea pentru ce e ea cu adevărat
Dar mă tulbură sosirea ei, și totuși...
Mă credeam mai puternică, dar sunt tocită de epoca în care trăim
Rănile mi se deschid pentru el, oare ar trebui să mă las cuprinsă de furie?
Vântul trimite înspre Orient zâmbete și mângâieri
Iar eu mă clatin
Și sunt o somnambulă
Iar visu-mi devine tăcere, iar rătăcirea mi-e fără el
Îndoielile unei incredule se pierd în noapte
Și totul este scris
Nu trăiesc decât din idealuri, din cuvinte frânte
Și tind să îmi găsesc desăvârșirea în iubire și necunoscut
Iar când mă strânge în brațe, încep să prind curaj
Provocările de altădată îmi par îndepărtate, și totuși
Știu că o asemenea încercare poate să distrugă pe veci
Speranța unei vieți presărate cu regrete
Însă când mă privește, simt cum mi se zbate inima
Iar viața fără el e-o moarte ce se anunță lent
Vântul bate către Orient, oceanul mă leagănă
Iar eu mă clatin tandru...
Și sunt o somnambulă
Iar visu-mi devine tăcere, iar rătăcirea mi-e fără el
Îndoielile unei incredule se pierd în noapte
Și totul este scris
Nu trăiesc decât din idealuri, din cuvinte frânte
Și tind să îmi găsesc desăvârșirea în iubire și necunoscut