Lasă-mă să mă plimb puțin pe coridorul galerelor,
Uluit, singur, privește o versiune mai tristă a mea,
Eu sunt vocile pierdute, eu sunt vocile trecute
Eu sunt regele de pe coridorul galerelor.
Eu sunt cei impuri care au iernat,
(Durerea e în mine)
Și ochii mi se aprind,
(Durerea e în mine)
Eu sunt preotul care trăiește acolo, în noapte,
(Durerea e în mine).
Vino, mergi alături de mine acum, e așa de ciudat,
Căderea în prinsoarea camarazilor falși,
Și, ca să fii vocea pierdută, știi că noi trebuie să fim rapizi,
Hai să stăm puțin pe coridorul galerelor.
Eu sunt cei impuri care au iernat,
(Durerea e în mine)
Și ochii mi se aprind,
(Durerea e în mine)
Eu sunt preotul care trăiește acolo, în noapte,
(Durerea e în mine).
Vino, privește în ochii ăștia de foc,
Cel care merge la plimbarea de la miezul nopții cu flăcări în ochi.
Eu sunt cei impuri care au iernat,
(Durerea e în mine)
Și ochii mi se aprind,
(Durerea e în mine)
Eu sunt preotul care trăiește acolo, în noapte,
(Durerea e în mine).