Ţi-am spus adesea poveşti
Despre felul
În care am dus o viaţă de pribeag
Aşteptând ziua
În care te voi lua de mână
Şi-ţi voi cânta cântece,
Atunci poate că ai să spui:
,,Vino, întinde-te lângă mine, iubeşte-mă!”
Iar eu cu siguranţă aş sta.
Dar simt că îmbătrânesc
Şi cântecele pe care le-am cântat
Răsună în depărtare
Precum sunteul
Unei mori de vânt rotindu-se,
Cred că voi fi mereu
Un soldat al sorţii.
De multe ori am fost un călător,
Am căutat ceva nou,
În zilele de demult
Când nopţile erau reci
Rătăceam cu tine.
Dar acele zile în care am crezut că ochii mei
Te-au văzut stând aproape,
Deşi orbirea te tulbură,
Arată că tu nu eşti aici.
Simt că îmbătrânesc
Şi cântecele pe care le-am cântat
Răsună în depărtare
Precum sunteul
Unei mori de vânt rotindu-se,
Cred că voi fi mereu
Un soldat al sorţii.
Da, pot auzi sunetul
Unei mori de vânt rotindu-se,
Cred că voi fi mereu
Un soldat al sorţii.