Și îți vor spune cuvinte roșii că sângele,
negre ca noaptea;
dar nu e adevărat, băiatule,
că dreptatea este mereu a celor puternici
cunosc poeți
care mută râurile cu gândul,
și navigatori nesfârsiți
care știu să vorbească cu cerul.
Închide ochii, băiatule,
și crede doar a ceea ce vezi înăuntru
strânge pumnii,
băiatule,
nu-i lăsa să câștige nici măcar o clipă
acoperă dragostea, băiatule,
dar nu o ascunde sub manta
uneori trece cineva
ce trebuie să o vadă.
Visează, băiatule, visează
când vântul se înalță
pe cărările inimii,
când un bărbat trăiește pentru cuvintele sale sau nu mai trăiește;
visează, băiatule, visează,
nu-l lăsa singur impotriva acestei lumi
nu-l lăsa să plece
visează până la capăt
fă-o chiar și tu...
Visează, băiatule, visează
când vântul se oprește
dar nu s-a sfârșit
când moare un om pentru aceeași viață pe care și tu o visai
Visează, băiatule , visează
nu schimba nici un vers al cântecului tău,
nu lăsa un tren oprit în gară,
nu te opri...
Lasă-i să spună că în lume
acei ca tine
vor pierde mereu
pentru că deja ai învins, jur,
și nu pot să-ți mai facă nimic
trece din când în când mâna
pe chipul femeii,
trece-ți degetele
nici un regat nu este mai mare
decât acest mic lucru
care este viața
Și viața e atât de puternică
încât traversează zidurile
pentru a se vedea
viața e atât de reală
că pare imposibil a o părăsi
viața e atât de mare
încât atunci când ești pe cale să mori,
vei planta un măslin, convins încă de a-l vedea inflorit
Visează, băiatule, visează
când ea se schimbă ,
când ea nu se întoarce,
când singurul pas care oprea inima
nu îl vei mai simți
visează, băiatule, visează,
vor trece zile,
va trece dragostea,
vor trece nopțile,
se va sfârși durerea,
mereu vei fi tu...
Visează, băiatule, visează,
băiețelule
în mintea mea,
multe dăți multe
înăuntru acestei povești:
nu mai contez;
visează, băiatule, visează,
ți-am lăsat un bilet pe birou,
lipsește doar un vers din acea poezie,
poți să o termini tu.