Sub a ei manta înzăpezită, rece și curată,
Iarba nenăscută așteaptă ca haina ei să devină verde.
Sturzul cântă melodia pe care o cântă mereu
Și-mi vorbește despre flori ce vor înflori iar la primăvară.
Când eram tânără, inima mea era tânără și ea atunci
Și orice mi-ar fi spus, așa aș fi făcut.
Dar acum simt o atât de mare deșertăciune lăuntrică,
Pentru că ce-mi doresc cel mai mult în viață, nu îl pot dobândi.
Ridică-ți micuțele aripi și zboară departe,
Și du zăpada cu tine, înapoi de unde a venit în acea zi.
Cel pe care îl iubesc pe veci mă înșeală,
Și dacă aș putea, știi că aș zbura departe, cu tine.
Briza de pe cursul râului pare să spună
Că îmi va frânge din nou inima, dacă voi decide să rămân.
Deci, micuț sturz, ia-mă cu tine când pleci
În acea țară a adierilor ușoare, unde curg apele liniștite.
Ridică-ți micuțele aripi și zboară departe,
Și du zăpada cu tine, înapoi de unde a venit în acea zi.
Cel pe care îl iubesc pe veci mă înșeală
Și dacă aș putea, știi că aș zbura deaprte, cu tine.
Da, dacă aș putea, știi că aș zbura departe, cu tine.